„Yoga Sutra” de Patañjali

Puține cărți au cântărit mai mult în istoria yoga, și puține sunt atât de scurte. „Yoga Sutra” a lui Patañjali e o culegere de aforisme, aproape două sute (edițiile numără 195 sau 196), despre filozofia și practica ei. O sūtra e o regulă spusă în cele mai puține cuvinte cu putință: nimic în plus, nimic lipsă. În asemenea fraze a așezat Patañjali, cu o ordine aproape științifică, esența întregii învățături.

Nu a scris pe loc gol. Textul se sprijină pe școala Sāṃkhya și poartă urme ale gândirii upanișadice și budiste, iar yoga însăși e una dintre cele șase darśana, școlile clasice de filozofie indiană. Sutrele sunt textul ei de temelie.

Drumul cărții până la noi are un gol în el. Compilată în jurul anului 400, a fost cel mai tradus text indian vechi al epocii medievale, apoi a căzut într-o relativă uitare, vreme de aproape șapte sute de ani. A ieșit din ea abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin eforturile lui Swami Vivekananda.

Nu trebuie să citești mult ca să dai de miez. Prima sutră anunță scopul cărții; a doua spune ce este yoga: yogaś citta-vṛtti-nirodhaḥ, „yoga este oprirea fluctuațiilor minții”. Vivekananda o traduce așa: yoga este înfrânarea minții (citta) de la a lua felurite forme (vṛtti). Mintea care, în mijlocul unei posturi, e deja la ce ai de făcut mâine: despre ea e vorba.

Calea pe care o descrie Patañjali se numește aṣṭāṅga: aṣṭa, opt, și aṅga, mădular, parte a unui întreg. În românește li se spune de obicei ramuri. Nu sunt trepte pe care le urci și le lași în urmă, ci părți care cresc împreună: felul în care te porți cu ceilalți, felul în care te porți cu tine, postura, respirația, atenția. Despre fiecare, în ghidul celor opt ramuri.