Meditația în yoga: cum înveți să te concentrezi
Pentru cei mai mulți, yoga înseamnă exercițiu fizic: relaxare, tonus, flexibilitate. Dar oricare ar fi motivul pentru care practici, în același timp poți lucra și cu mintea. E nevoie de puțină îndrumare și de răbdare, iar câștigul e mare.
Poate ai auzit de tehnicile de respirație care adâncesc practica. Meditația merge mai departe: prin concentrare susținută se ajunge la ea. În cele opt ramuri, concentrarea și meditația sunt două trepte vecine, în ordinea aceasta.
A medita nu înseamnă doar a sta nemișcat sau a ține o postură. Înseamnă a lăsa gândurile să se așeze, până într-o prezență mai adâncă: a fi cu totul în momentul în care mintea și corpul se leagă.
Pregătirea
Ține o postură corectă, oricare ar fi ea. Nu există un fel obligatoriu de a sta; cel mai des se meditează așezat, cu picioarele încrucișate, pe o pătură împăturită, care ridică bazinul și scutește genunchii, sau pe un scaun. Dacă stai cu picioarele încrucișate, schimbă de fiecare dată piciorul de deasupra, ca poziția să rămână comodă.
Cum începi
Pune deoparte câteva minute după fiecare practică. Imediat după clasă e cel mai ușor: corpul e deja așezat, respirația s-a liniștit, iar mintea are mai puține motive să fugă.
Alege un moment în care nu te întrerupe nimeni. Și nu te descuraja dacă nu reușești din prima, chiar dacă practici yoga de mult: cei care stăpânesc meditația au exersat-o ani întregi.
Ca să intri în stare, privește un punct fix. Sau închide ochii, dacă așa rămâi mai ușor la ce se petrece în corp și în minte.
Crește durata puțin câte puțin, de la o ședință la alta. Corpul se obișnuiește cu starea de concentrare și, cu timpul, o poți chema oriunde: la birou, în tren, în orice zi aglomerată.
Un gând de sprijin
Dacă ai impresia că „nu meditezi corect”, ține minte: meditația nu înseamnă să îți golești mintea, ci să alegi pe ce anume stai cu atenția și să nu lași distragerile să ți-o ia.
Odată intrat în stare, ancorează-te de un singur gând și lasă respirația să curgă într-un ritm constant. La început mintea o să rătăcească. E complet normal, li se întâmplă tuturor.
Cei care ajung să se așeze în starea aceasta o descriu ca pe o libertate care nu seamănă cu nimic altceva. Cere răbdare, și se învață la fel ca o postură: revenind.