Cele 8 ramuri ale yoga
Postura, cea la care te gândești când auzi „yoga”, e una din opt. În „Yoga Sutra”, Patañjali împarte practica în opt părți, de la felul în care te porți cu vecinul până la mintea care tace; împreună descriu drumul către starea de yoga.
Le numește yama, niyama, āsana, prāṇāyāma, pratyāhāra, dhāraṇā, dhyāna și samādhi. Tradiția le împarte în cinci ramuri exterioare, care se practică, și trei interioare, care nu se fac, ci vin, ca rod al celorlalte.
- Yama (înfrânările): cum te porți cu lumea din jur, începând cu cel de pe salteaua de alături. Cele cinci sunt ahiṃsā (nonviolența), satya (adevărul), asteya (a nu lua ce nu-ți aparține), brahmacarya (continența, citită azi ca măsură în toate) și aparigraha (neagonisirea). Pe larg, în ghidul Yama, prima dintre cele 8 ramuri.
- Niyama (rânduielile): cum te porți cu tine, de la corpul spălat până la seara în care vii la clasă fără chef. Cele cinci sunt śauca (curățenia), santoṣa (mulțumirea), tapas (disciplina care arde inerția), svādhyāya (studiul textelor și studiul de sine) și īśvara-praṇidhāna (încredințarea a ceea ce nu ține de tine). Pe larg, în ghidul Niyama, a doua dintre cele 8 ramuri. Împreună, yama și niyama sunt temelia restului.
- Āsana (postura): ce faci cea mai mare parte a clasei. Patañjali îi cere doar atât: fermă și comodă, ca să poți sta în ea mult, fără ca trupul să tulbure mintea. Ce înseamnă asta în talpă și în genunchi, în ghidul Sthira și sukha.
- Prāṇāyāma (lucrul cu respirația): āyāma se traduce și prin întindere, și prin stăpânire, iar prāṇa este suflul vital. Aerul intră și iese oricum; aici îl iei în seamă. Respirația lucrată pregătește mintea pentru concentrare.
- Pratyāhāra (retragerea simțurilor): un zgomot de afară pe care îl auzi, dar nu îl mai urmezi. Simțurile se întorc dinspre obiectele lor, iar atenția nu mai e trasă din afară.
- Dhāraṇā (concentrarea): mintea ținută într-un singur loc, pe respirație, de pildă, și adusă înapoi când pleacă. Cum se exersează, în ghidul Meditația în yoga.
- Dhyāna (meditația): când nu mai e nevoie să o aduci înapoi. Atenția curge neîntrerupt către obiectul concentrării, ca uleiul turnat dintr-un vas în altul.
- Samādhi (absorbția): când până și conștiința de sine se retrage și rămâne să strălucească doar obiectul. În treapta cea mai înaltă (nirbīja-samādhi, „absorbția fără sămânță”), mintea e pe deplin liniștită.