Acasă

Cele 8 ramuri Yoga

Menționate în ‘Yoga Sutras’ de Patañjali, cele opt ramuri ale yoga sunt un set sistematic și practic de cunoaștere yoghină împărțită în opt părți de bază, deci cele 8 membre ale yoga.  Acestea se referă la opt aspecte diferite ale practicii yoga ca metodă de atingere a “stării” yoghinei. “Starea” de yoga fiind interpretată ca o conducere a unei vieți semnificative și intenționate.

Patañjali definește ramurile yoga ca yama, niyama, āsana, prāṇāyāma, pratyāhāra, dhāraṇa, dhyāna și samādhi, deși comentatorii explică faptul că doar primele patru ramuri pot fi practicate cu adevărat, în timp ce ultimele patru apar ca urmare a practicii diligente a primelor patru.

  1. Yama (restricții proprii): yama sunt îndrumări pentru a interacționa cu lumea exterioară la nivel social. Cele cinci yama sunt: Ahimsa (non-violență), Satya (adevăr), Asteya (non-furt), Brahmacharya (abstinență), Aparigraha (non-posesivitatea).
  2. Niyama (observații): niamele reprezintă îndrumări pentru auto-disciplină. Cele cinci niame sunt: shoucha (curățenia), santosha (mulțumire), tapas (austeritate), swadhyaya (studiul scripturilor și studiul de sine) și Ishwara pranidhana (predare lui Dumnezeu). Împreună, yama și niama oferă un cod etic și moral care trebuie urmat astfel încât yoghinul aspirant să poată stabili o bază morală adecvată pentru călătoria sa spirituală.
  3. Āsana (postură): Āsana se referă la postura așezată care trebuie să fie constantă și confortabilă, astfel încât yoghinul să poată sta și să mediteze pentru perioade lungi de timp.
  4. Prāṇāyāma(control al respirației): Prāṇāyāma, care înseamnă literalmente întinderea sau extinderea pranei, forța vitală a vieții, implică controlul respirației și ajută la pregătirea și pregătirea minții pentru dharana (concentrarea).
  5. Pratyāhāra(retragerea simțurilor): Prin pratyāhārase câștigă capacitatea de a retrage simțurile de la obiectele lor, obținând astfel un control perfect asupra simțurilor.
  6. Dhāraṇa(concentrare / focalizare): Dharana implică concentrarea minții asupra unui singur obiect de concentrare pentru perioade lungi de timp.
  7. Dhyāna (meditație): Când există un flux neîntrerupt al minții spre obiectul de focalizare, yoghinul intră în starea de meditație.
  8. Samādhi(absorbția totală): În cele din urmă, când chiar conștiința de sine a minții dispare și numai obiectul meditației strălucește, se numește starea samadhi. Numai în cea mai înaltă fază a “Samadhi”, numită “nirbeeja Samadhi” (Samadhi fără semințe), când mintea este pe deplin controlată și îl aduce pe yoghin într-o stare de pace și liniște perpetuă.