O coloană vertebrală sănătoasă prin yoga
Te-ai născut cu o anumită lungime a coloanei vertebrale și, tehnic vorbind, nimic nu o poate face să crească. O pot însă tasa, zi de zi, obiceiurile: orele lungi pe scaun, la birou, geanta grea purtată mereu pe același umăr. Durerile de spate vin rareori dintr-un singur eveniment. De cele mai multe ori sunt ani de obiceiuri proaste care te ajung din urmă.
Yoga lucrează exact împotriva acestor obiceiuri, blând și fără grabă. Nu te face să crești: te poate ajuta să recuperezi lungimea pe care o pierzi prin tasare, stând strâmb, și să o păstrezi. Dacă ai o afecțiune structurală, cum e scolioza, practica se adaptează, dar se face după ce ai vorbit cu medicul: yoga nu înlocuiește consultul medical.
Structura coloanei
Coloana nu e dreaptă. Are patru curburi, iar ele amortizează șocurile, la fiecare pas, și lasă trunchiul să se miște față de șolduri și de umeri.
Curbura cea mai de sus e cea cervicală: șapte vertebre, la nivelul gâtului. Urmează cea toracică, cu douăsprezece vertebre prinse de coaste. Zona lombară are cinci vertebre și e cea mai frecventă sursă de durere. Cea mai de jos e curbura sacrală: cinci vertebre sudate, continuate cu coccisul, prinse între oasele bazinului, în articulațiile sacroiliace. Cervicala și lombara se arcuiesc spre interior; toracica și sacrala, spre exterior.
Când una dintre curburi se adâncește peste măsură, lungimea se pierde. Hipercifoza, de pildă, e curbura toracică accentuată, cea care dă spatele adus și umerii rulați înainte. Yoga nu îndreaptă coloana din afară: pune la lucru mușchii care o țin. Într-o postură ținută spatele se lungește din bazin, pieptul se ridică, omoplații coboară, iar curburile se apropie de măsura lor. Sau, dacă stai deja bine, rămân așa.
O practică regulată
Primul pas e regularitatea. După o clasă răzleață te simți mai bine o seară; spatele însă nu se schimbă de la o seară, ci de la repetare. Două clase pe săptămână și câteva minute în celelalte zile fac mai mult decât o sesiune lungă din când în când.
O practică atentă
Nu e de ajuns să treci prin mișcări. Spatele are de câștigat numai dacă ești acolo: în Vīrabhadrāsana, postura războinicului, de exemplu, talpa din spate apasă în podea, coapsa din față ține, iar tu stai înalt, lungești spatele, aduci omoplații unul spre altul și simți ce fac șoldurile.
De aceea contează o clasă centrată pe aliniere, care ia posturile pe îndelete. Când postura se ține, ai timp să găsești fiecare reper și să îl corectezi, iar recuzita, blocuri, curele, umple ce lipsește: blocul aduce podeaua mai aproape când mâna nu ajunge, cureaua prelungește brațul, ca spatele să rămână lung în loc să se rotunjească.
Atenția deprinsă pe saltea vine apoi cu tine. La volan, la birou, la coadă la magazin, te prinzi că ai lăsat spatele să cadă și te lungești la loc, din bazin, fără să ți-o spună nimeni. Felul în care stai în fiecare zi ori tasează coloana, ori o păstrează. Yoga te învață cum se stă drept; de stat, stai tu, zi de zi. Dacă statul pe scaun e problema, am scris despre ea pe larg în ghidul Yoga pentru cei care stau toată ziua pe scaun, iar despre verticala de la care pornește totul, în Tāḍāsana.